Would you…?

Cica nu este nevoie de o sarbatoare anume ca sa ii spui / arati partenerului cat de multi il iubesti, spun unii. Mai sunt si altii care profita de orice prilej (Valentine’s, Dragobete, Martisor si altele) si sarbatoresc si celebreaza iubirea.

Dar cum ramane si cu cealalta dragoste? Adica dragostea de natura, de viata, de animale… placerea lecturii.

Iubim sa citim, iubim lectura, iubim cartile in toate formele si dimensiunile lor.

Dar cei care sunt singuri in perioada asta? Cum petrec Valentinul? Cui spun ei ”would you be my Valentine?”.

O bomboana, o cana de lapte cu cacao, un ceai, o carte buna, o atmosfera calda e tot ce ne dorim intr-o zi in care Cupidon arunca sageti in stanga si in dreapta.

E simplu… cine nu are pereche de Valentine’s Day nu trebuie sa fie trist ci sa isi faca toate poftele, sa isi alimenteze sufletul si mintea, sa zambeasca sis a il lase pe Cupidon sa-si faca treaba ca sageti are destule.

Bitul 2

“Something good in everything I see”

Huge step for a man

Iuhuuu!

Nu, nu sunt atat de entuziasmat de felul meu, insa acum imi place ca primul meu cuvant oficial si public in blogosfera [note to oneself: suna la fel de ciudat ca atunci cand radeam de atunci consideratii ciudati care bloguiesc] sa fie acest Iuhuuu; nu intru in detalii in acest moment, tot ce pot sa spun este ca pentru mine care o incarcatura sufleasca si va deveni in curand marca inregistrata.

[again note to oneself, as putea fi un scriitor bun candva, undeva, in mintea mea; doar nu credeati ca in realitate]

Sa revenim totusi la firul evenimentelor ca doar incepusem sa scriu.

Azi am realizat puterea suprema pe care o poate oferi scrisul si, mai ales cititul, in fata -lasand romantele deoparte - in fata realitatii triste din jurul nostru.

Nu, acum nu vorbesc despre acele probleme mai mult sau mai putin cotidiene, mai mult sau mai putin trupesti sau lumesti, fie ca e vorba de bani, cariera, dragoste, sexul opus, sex, basescu, iliescu sau acea sefa nefe.

Azi am realizat ca intr-adevar imaginatia este singurul nostru avantaj in fata celei mai apasator lucru - ca suntem limitati sa alegem doar un singur stil de viata.

Si acum am ajuns si la motivul primului meu post; stind pe balcon si fumand una din, din nou ultima sau ultimele mele tigari [da, ma las], m-a lovit in moalele capului asa de tare incat am simtit nevoia sa schimb chiar si statusul pe fb [asta doar pt. a demonstra nivelul de dependenta intr-un oras in care esti masterand], in mindblowing.

Evrika imi zic - putem scapa de limitare, oricand avem nevoie, facand cunostinta cu realitatea altor oameni. Citind.

Atunci am realizat ca sunt mandru ca fac parte din acest colectiv, ca am pus pe picioare bookbyte.ro [realistul din mine a mai gasit un post de scris foarte interesant] pentru ca, desi orgoliul din mine ma impiedica sa o recunosc, in liceu eram ironic cu cei care aveau ca pasiune cititul; ironia vietii, mi-ar raspunde acum un cinic ironic.

Eu, care am ars comentariile la romana dupa proba de bac, sa stau cu mine la o tigara, duminica la 1:30 am, gandindu-ma la o modalitate ca ebook-urile sa fie devina mai familiare.

Asa ca trecand la concluzia acestui prim post, as fi foarte fericit daca am putea colabora. cu voi.

Astfel, cat mai curand [abstractie facand de dificultatile tehnice de implementare] va propun urmatorea idee: voi scrieti un review al unei carti pe care ati citit-o si v-a placut foarte mult, fie de pe bookbyte.ro fie al unei carti pe care v-ati dori-o si in format ebook, ni-l trimiteti, iar cel mai cu mot va fi publicat pe blog, iar autorul va primi contravaloarea cartii sau suma initiala inapoi, dupa cum doreste. 

De ce? Singura explicatie izvoraste dintr-un citat banuiesc ca fiind deja celebru:

"Oricine spune ca are o singura viata de trait, nu stie cum sa citeasca o carte!"

Voua cum vi se pare ideea?

Happy reading&writing

Bitul din Ams

In barlog…

Se pare ca a cam inghetat activitatea. Adica a-nghetat afara, am intrat si noi la hibernare. Nu e chiar asa. Ca tot muncim. Si de mult ce muncim nu am mai avut timp sa ne relaxam in blosfera. Nu pot sa spun ca acum imi aluneca ideile ca sania pe zapada, insa…mi-am facut timp sa prepar un ceai sis a il beau in tihna.

Deci cum ziceam, nu am inghetat, nu hibernam, ci municm in liniste. De vreo 2 saptamani avem ceva de tras. Punem lucrurile cap la cap, facem conexiuni, scenarii, stabilim intalniri pentru inceperea primaverii in forta.

Am pregatit oferte interesante si tentante pentru “sarbatorile” ce vin.

Chiar daca e o sarbatoare imprumutata, Valentine’s Day este o buna ocazie de a oferi partenerului un cadou interesant si unic. Ma gandeam la un ereader. Nu sunt eu foarte tehnica, dar chiar mi se pare o mare inventie. Acum depinde si de marca. E ca la telefoane. Toata lumea isi doreste Iphone, sau macar un smartphone. Touch screen sa aiba si sa dai pozele cu degetul:D. Asa e si la ereader. Daca tot iti iei un astfel de dispozitiv, de ce sa fie unul cu butoane si cat o caramida cand exista unul frumos, subtire si elegant. In plus faci si impresie buna.

De martisor punem snur la toate cartile si le face pachet si vi le trimitem in oferte. Iar de Paste ne putem intalni face-to-face. Dar mai e pana atunci si inca mai avem treaba.

Aproape mi s-a racit ceaiul si eu nu am apucat sa beau nicio gura macar.

Asa ca ma duc inapoi in “cubul” meu si revin cat de curand cu vesti.

De fapt, dau o strigare inainte printe ceilalti biti sa intre la raport.

Bitul 2

“Something good in everything I see”

Let me entertain you/ introduce myself…

Buna ziua, dragii Moshului! Eu am zis ca ma intitulez Bitul 1, ca ma cheama tot cu B si sa fiu eu prima din lant.

Ziceau colegii astia ai mei ca cica sa scriu si eu aici. Pai sa scriu! Dar ma tot scarpin ca olteanu si astept ideile sa imi vina in taste. Pana la urma iese de un text.

Cu “h…umanitara” (manca-ti-as) banuiesc ca ati citit deja si in mintea vostra ne-ati felicitat pentru initiativa. Eu i-am zis “humanitara” ca sa mai indulcesc putin situatia. Ideea e ca actiunea in sine suna bine cand o dai pe goarna, dar mie una nu mi-a picat bine deloc. A fost greu. In ziua in care au fost baietii la caminul de batrani am avut o stare de kko si de fiecare data cand povesteam cuiva despre asta ma busheau lacrimile.

Apoi, la orfelinat am fost cu ei si cand le-am spus copiilor “v-am adus jucarii” au sarit toti in jurul meu si se auzea numai :”p-asta o vreau eu. asta e a mea. Wow!asta e de aici.”si erau asa de fericiti ca bineinteles imi “trageam” nasul printre ei. Cand am plecat am mai vorbit si cu proprietarul si se uita la mine (de parca stia ca am copil) si imi explica cat de greu se descurca si cum nu il ajuta statul roman (cu “r” mic ca nu merita majuscula).

Uite ca am scris aproape juma de pagina. Nici nu ma gandeam.

Acu’ sa nu credeti ca atat am avut descries. Culmeae ca mi-au venittone de idei sin u stiu cum savi le transmit mai repede si in ce ordine.Aaa! Si, iarasi san u credeti ca sunt o plangacioasa. Pentru ca nu sunt. Serios! De felul meusunt tare.Dar cand vine vorba de copii si de batrani parca imi da cineva cu tigaia in moalele capului.

Deci sa termin cu astea, adica sa ies din spiritul asta sarbatoricesc si sa va zic si ceva mai vesel despre mine. Poc! Pauza de idei. Vorba lui Robert: ”bea o bere sa-ti vina o idée”.

Bere n-am,asa ca incerc sa ma marketezcum stiu eu mai bine. Dar mai bine nu o fac si va las pe voi sa imi conturati profilul (ca din fata arat ca o caricatura…aproape ca cea din prezentare).

Totusi cred ca ma opresc aci cu scrisul pentru ca ma solicita celmai important BIT (tocmai mi-a baga o minge in gura) al “lantului” si anume Vladimir (el face 2 ani in martie). Si cred ca ii ofer lui privilegiul de a fi 1^st bit si ma multumesc eu cu locul 2.

Deci, va urez de bine, eu Bitul 2!

HUMANITAS, EVOLIO, BOOKBYTE si rebranding-ul…

Rebranding… oau!

De cand cu “criza” toata lumea trece mai devreme sau mai tarziu si prin episodul asta. Pentru unele branduri este o versiune “fumata” demult, altele, de cand aud un concept alearga cu bratele deschise spre el ca spre fata morgana.  Calea de mijloc o reprezinta cei care au trecut prin amandoua situatiile, au ceva osanza (a se citi notorietate) si rebrandingul nu mai este o terra nova. Si zic sa vina si cu ceva nou. Deci, pentru avansati, sa-i spunem new bussines.

Vineri, 10 decembrie anul de gratie 2010, ora 18.00 GMT+2, Bucuresti, galeria Galateca, trei branduri incep un “new bussiness” in domenii aproape conexe activitatii lor de zi cu zi. In ordinea numerelor de pe tricouri, sunt HUMANITAS, EVOLIO si BOOKBYTE. RO

De ce?

HUMANITAS lanseaza HUMANITAS DIGITAL

EVOLIO lanseaza EVOBOOK

BOOKBYTE, cel mai tanar participant la eveniment (are doar 3 saptamani*) lanseaza, ei bine, un rebranding si inca ceva!

Daca ati fi fost in sala, in primul rand ati fi constatat o mare aglomeratie de minti ascutite pe metru patrat (ceva rarisim in ultimii ani in Romania), si un prezidiu elitist format din Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Paul Balogh, Liviu Nistoran (Evolio) si Radu Apostoe (Bookbyte).

Apoi ati mai fi vazut entuziasmul din ochii publicului si al vorbitorilor. Mai putin al domnului Liiceanu, care desi juca rolul neincrezatorului si al traditionalistului totusi a aprobat infiintarea HUMANITAS DIGITAL. Deci crede mai mult ca oricine din prezidiu in aceasta noua directie. Si ati mai fi vazut entuziasmul lui Paul Balogh descriind simbioza dintre editura, librarie si hardware (ei bine, avem un actor nou in rebranding-ul cartii), entuziasmul lui Liviu Nistoran prezentand primul ereder romanesc apoi entuziasmul lui Radu Apostoae care a trebuit sa explice a treia oara cum functioneaza rebrandingul. 

In final, Mircea Cartarescu, unul dintre autorii “digitalizati” cu aceasta ocazie, a subliniat in dezbaterea ce a urmat asupra cartilor electronice, ca “acest codex, cum era numit in perioada medievala, carte, cum este numit astazi, este obiectul care ne intereseaza. Cat el isi va pastra forma, indiferent de suport, el va ramane acelasi obiect”.

Asadar editura HUMANITAS implineste 20 de ani de activitate si cu ocazia aceasta lanseaza HUMANITAS DIGITAL unde domnul Paul Balogh este administrator. Cu aceasta ocazie, lanseaza simbolic si primele 20 de titluri in format digital.

Aceste titluri, care sunt “miezul tare al editurii HUMANITAS” dupa cum declara Gabriel Liiceanu in deschiderea evenimentului pot fi cumparate cu protectie DRM prin bookbyte.ro si cu un alt fel de protectie – “social DRM” prin libhumanitas.ro si digitaleditions.ro.

EVOLIO lanseaza primul ereader romanesc, care spre deosebire de primul ereader polonez nu s-a blocat la prezentare, iar BOOKBYTE lanseaza rebranding-ul site-ului, ultimul element care ar fi trebuit sa treaca mult mai rapid prin acest proces.

A ramas “inca ceva”-ul promis in header.

Ei bine, BOOKBYTE lanseaza si un magazin pentru hard-readers: aici poti cumpara ebook si ereader protejate cu solutia Adobe DRM (Digital Rights Management) - cea mai buna solutie de protectie a cartilor digitale in acest moment. Pentru ca titlurile cu adevarat importante trebuie sa aiba drepturile de autor protejate. Aceasta solutie implementata de BOOKBYTE este dezvoltata de Adobe si este aceeasi cu cea pe care o folosesc Google Editions  sau Barnes&Noble (cea mai cunoscuta librarie electronica) pentru protectia cartilor.

 “ Acum ca avem o solutie de protectie, viitorul este deschis cartilor digitale”, a spus Radu Apostoae, director general Bookbyte, la festivitatea de aniversare a 20 de ani de activitate Humanitas. “Exista o mare deschidere a editurilor pentru cartea digitala, si incep sa apara acum titluri grele, toate protejate bineinteles cu Adobe DRM. Vor continua sa coexiste carti fara protectie, dar cartile serioase incep acum sa fie si digitale, gratie solutiei de la Adobe. De aceea noi am concentrat in magazinul nostru numai solutii care suporta DRM, pentru a simplifica achizitiile hard-readerilor: carti importante si protejate plus ereadere capabile sa suporte DRM. Cartile neprotejate vor avea in continuare un rol bine definit pe piata, acela de carte de test sau de acomodare pentru cei ce migreaza spre digital. “  a mai declarat Radu Apostoae la incheierea festivitatilor.

In final, va dorim rebranding placut!

foto: Alexandre Dobresco

Gabriel Liiceanu face o paralela intre vechile si noile carti

Mircea Cartarescu, unul dintre autorii "digitalizati"

Helau!

Avem si blog mai nene! Deschidere mare pe new media. Mess, facebook, tweeter, acum blog! Asa cum sta bine unor copii entuziasti. Care au dat vreo 18.000 de euro pe 3 (trei, t-r-e-i, da!) cd-uri de la Adobe DRM. Bani imprumutati sau de la ciorapul familiei, prietenilor, colegilor si altor entuziasti visatori ca si ei…

In speranta ca vor putea oferi carti valoroase lumii si in format electronic. Asta dupa ce au trecut, bineinteles ca orice muritor prin etapa cititului a tot ce e electronic si moca. Si intr-o dimineata, in acea camera mica, au realizat ca nu mai au ce citi…

Dupa ce mi-am ridicat falca de cateva ori si am realizat grozavia nebuniei lor am zis ca nu pot sa-i las asa. Pentru ca oi fi eu al mai batran din echipa dar un pic de dreptate au si ei, macar si teoretica. Nu fac parte din generatia care asteapta “sa i se faca” sau sa “i se dea” ca “doar au muncit o viata intreaga, nu?”. Atunci am pus osu batran la treaba.

Sa-mi mai ridic falca inca odata si sa revin: avem un blog!

Ca sa va mai spunem din cand in cand ce mai gandim, ce probleme mai avem prin pravalie, printre noi, noi cu altii, noi cu noi etc. Etc nu inseamna ca ne vom spala rufele in public. Nici nu vom plati polite lansand in eter frustrari catre terti, colaboratori, parteneri, pe care nu am putut sa le spunem in fata, in comunicate, sau la bere.

Asa ca blogul este pentru voi, cititorii bookbyte. Ca sa vedeti ce mai facem.

Atat.